Inside


Ultima data semanam cu portretul in sange pe sticla a tuturor aducerilor aminte si... de atunci nu m-am mai privit in oglinda. Azi insa am facut-o atent,am aprins lumina puternica intre pleoapele cusute de teama si am vazut tot ce pana acum doar am simtit. Ce dracu am pe obraz? Nu-mi amintesc taietura asta si nici nu ma doare, e vizibila doar in imaginatia mea plapanda, aproape bolnava, infecta si obositor neputincioasa. Bine ca vad doar eu, ma incalzeste pana in varful degetelor secretul de a ma sti doar eu sfasiat din interior catre un exterior inexistent pentru altii. Am gatul expus si nu-mi place ca oricine imi poate vedea zbaterea pulsului numarand  in piele bataile unei inimi fara odihna. M-am decis... aici, peste muschiul asta incordat ca un fier incins voi desena in culori picurate de varful unui ac simbolul iubirilor care ma tin legat de viata. Mi-as putea turna cerneala unui semn etern in urmele trase de unghii ascutite in disperarea cate te poseda cand ma smulg din tine, dar nu vreau sa ai bucuria de a arata tuturor cum port blestemul cunoasterii tale. 

Am platit tribut unui dor implantat in aorta si alaturi de oameni care m-au iubit fara sa-mi ceara nimic mi-am turnat in vene putin cate putin din uitarea care m-a trezit din coma pierderii de organe si de logica vitala fiecarei zile. Azi, desi dimineata nu-mi mai place sa ma privesc in oglinda si uneori chiar uit sa ma barbieresc, azi pot inhala alte ganduri odata cu prima tigara,pot bea adevarul amar al cafelei care nu mai alunga somnul, doar lesinul unei vechi pierderi. Am auzit ca vii in fiecare zi la usa care te astepta mereu deschisa, pacat... Cineva ar fi trebuit sa-ti spuna ca nu mai sunt acolo. M-am mutat din mine pe o alta strada cu vecini care-si traiesc orice zi ca pe ultima, cu cer senin pe sub norii storsi de ploi inghetate, cu o fereastra fara draperii, deschisa mereu aerului incarcat de emotia unui parfum pe care il transform ceas de ceas in peferinta simturilor mele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu